anii au trecut

anii au trecut luînd cu ei începuturile
zilele fugărite nesimţind pierderile 
au sorbit însetat seninul căutărilor
ignorînd vuietul potopului prevestitor
anii au trecut luăndu-ne rodiile pline
anunţînd anotimpul ce nestăvilit vine
fără a semnala cît era de trecător
cît era de ameninţător
cînd tinereţea exalta bucuriile
îmbătîndu-ne cu mierea privirilor
simţirile făcînd lipsite de rost  vorbele

anii au zburat mărindu-ne trecutul
contopindu-ne cu praful iscat de vînt
mugurii  purtaţi în noi s- au răspândit
poate au încolţit aiurea  sau au murit

ştergînd urma de a fi  fost cîndva

curgerea

curgerea apei preia sensul privirii
fermecată de încîntarea trăirii
imaginea  împlinindu-se în nerostire
vălul transparent caută  spre vărsare
umbra frunzelor naïve lasă pomului
falsa credinţă că s-au opus soarelui
neştiută rămîne verdelui taina galbenei căderi
covorul pradă vîntului, ploii cu zăpezi
apele repezi nasc mirajul mişcării
ascunse o clipă în emoţia dăinuirii
calea spre anotimpul de ghiaţă
a opririi curgerii neîntrerupte
pentru altă clipă la suprafaţă
mişcare fluidă
dimensiunea continuităţii
absolute, ireversibile a imanenţii

căutări

răspunsuri mereu căutate
la întrebări  puse şi apoi uitate
paşi nesiguri drumuri neluminate
noroiul duce necontrolat înapoi
întunericul fiind brăzdat de nevoi

speranţe promisiuni de mult uitate
adună vorbe de griji nespulberate

mulţimi împinse-n căutare
a stelei profeţită că va răsare
să împartă lumină şi iubire
amăgitoare clipe de fericire

steaua speranţei răsărită
falsului i-a fost sortită
ura se propagă drept morală
omuciderea:”sfânta zestre” ancestrală.

clipe -visări

cînd soarele se va roti
ziua de ieri va începe mîine
sau se va opri în loc
în frig, în pustiu, ori în foc
luminînd coloratul gînd viu,
trecute  amintiri cu garoafe
prinse-n întrebări cu apostroafe
sufletul mister nestăpînit,împovărat
mă cuprinde înrobindu-mă necugetat
refăcutele trăiri cu fiori
în visele uitate, printre flori
monştrii pădurii de ghiaţă
îmi apar cu toţii în faţă
mă aruncă-n groapă
mă trezesc uscat în apă.
speranţa anotimpului
care va veni să spună
sunet de clopot răsună
că timpul sorocit a trecut,
în al vieţii labirint pierdut
am văzut cum tăcut, au plecat
fulgi albi mari,reci, pe-nserat
cum au luat cu ele florile,
cum ne-au fermecat zările
cum au transformat porniri
speranţe, vise, în  năluciri
liniştea mi-a albit noaptea
adăpostită-nouri privirea
tulburînd contemplarea


Drumul In ceaţă Urmel
Senectute Memorie Apusului tributl
Mnime Nimeni nu priveşte în spatele feţei tale Peste drum
Das Eisenbahngleichnis